Sonia ridică mâna este al doilea roman al Laviniei Braniște. Spre deosebire de Interior zero , scris în 2016 , narațiunea este la persoana a treia și urmează îndeaproape perspectiva Soniei, personajul principal, născută în 1990 care lucrează la scenariul unui film inspirat din viața Zoiei Ceaușescu.
Este o carte în care se împletesc mai multe povești. Una dintre ele este chiar povestea protagonistei, care s-a născut după încheierea comunismului și care n-a aflat niciodată prea mult despre viața de dinainte. Nici nu a interesat-o prea tare până la un punct.
Sonia este freelancer, trăiește din scrisul diverselor texte obscure în numele altora, în principal pe un blog al unei bănci care vrea să promoveze antreprenoriatul tânăr și visele de viitor, deși ea însăși admite că nu e în stare să vadă, în propria viață, mai departe de două săptămâni. Se zbate într-o relație, pe care o visează fierbinte și trage cu sine povara unei relații dezechilibrate cu o mamă posesivă, care a crescut-o fără tată și i-a insuflat toate frustrările ei de femeie singură și speriată. Rezultatul e o ființă nesigură, fără pic de încredere în ea, care se pedepsește cu orice și din orice, fie că e vorba de aspectul fizic sau de capacitățile intelectuale.