
Drumul spre Soare-Răsare al scriitoarei Ioana Nicolaie – publicat la Editura Humanitas, în anul 2024 – este un roman-poem, un roman al Istoriei care ucide și orbește, un roman al suferințelor în comunism și postcomunism dar mai presus de toate este în mod paradoxal un roman cald și luminos despre cea mai fericită zi din viața unui om, un om care deși moare, devine prin poveste, prin mărturisire și prin sinceritate, cel mai viu dintre personajele romanului.
Cartea Ioanei Nicolaie este o pledoarie pentru mărturisirea de tip jurnal, pentru mărturisirea de sine, pentru cercetarea inimii în care sunt arhivate atât cele ce au locuit în inimă, cât și începutul muririi și al orbirii. Despre murirea lui Radu ni se spune ,, moartea mea nu s-a făcut într-o clipită , ci în douăzeci de ani”, douăzeci de ani de cădere în gol a unui alcoolic care ar fi putut să fie poet, scriitor al acelei lumi și asta dacă Istoria și propriile neputințe nu i-ar fi stat cu totul împotrivă, Istoria batjocoritoare și ,,corectă” a unui comunism al orbirii dezumanizante, care ar fi vrut să interzică toate lumânările din lume ca nu cumva sufletul să ajungă la lumină și a unui postcomunism neputincios și sălbatic.
Material realizat în parteneriat cu Radio Cluj

Cine nu are o amintire legată de mirosul cozonacului? De aluatul frământat ore întregi, de cuptorul cald, de așteptarea aceea dulce din ajunul sărbătorilor? Cozonacul, acest desert cu aromă de copilărie și gust de sărbătoare, nu este doar o prăjitură. Este un simbol. O poveste. Iar scriitoarea Tatiana Niculescu îi dedică o carte întreagă — „Delicioasa poveste a cozonacului românesc” — o carte care se citește cu bucurie, cu zâmbet și, de ce nu, cu poftă.
Volumul, apărut la Editura Humanitas, este o incursiune savuroasă în istoria și cultura gastronomică românească, dar și o meditație despre identitate, tradiție și bucuria de a împărtăși. Tatiana Niculescu, cunoscută pentru scrierile sale documentare și biografice, reușește aici o combinație rafinată între eseu, istorie culturală și povestire afectivă.
Material realizat în parteneriat cu Radio Cluj

Toată dragostea dintr-o fotografie arsă este titlul celui de-al doilea roman al Mariei Orban, publicat în 2023 la editura Nemira, în imprintul n’autor, primul său roman fiind Oameni mari, apărut în 2020 tot la Editura Nemira.
Romanul Mariei Orban descrie un univers exclusiv feminin și feminizat, trei femei, trei generații formează o trinitate toxică pe care se sprijină o lume profund nefericită. În mod paradoxal, elementul masculin, deși absent, (pentru că nu are un cuvânt de spus) este cel care aduce echilibrul și restabilește coerența și sensul unei vieți aproape distruse, cea a Elenei, căreia i se spune Leia, cea care așează imaginile propriei realități după propria voință, până în clipa în care mama ei e internată la spital, în acea clipă lumea devine un spital în care rătăcește în căutarea unui ajutor real, propria viață devine asemeni unui ,,salon cu pereții albi, în care e totuși atât de mult întuneric”.
Material realizat în parteneriat cu Radio Cluj

Uneori, frica nu se arată brusc. Nu strigă, nu se agită. Vine încet, stă cu tine în tăcere, îți sapă în piept și îți șoptește: „mai bine nu.”
Despre această frică vorbește romanul lui Iulian Tănase, Teoria fricii, apărut la Editura Trei. O carte care pornește dintr-o premisă comică, dar care, pe parcurs, se transformă într-o explorare profundă a emoțiilor, a singurătății și a curajului de a te confrunta cu tine însuți.
Material realizat în parteneriat cu Radio Cluj

Trilogia lui Teofil de Cosmin Perța este o carte care ne poate învăța cum să nu alunecăm în extremele unei lecturi greșite și să nu ne încadrăm în cele două tipuri de cititori pe care Orham Pamuk le identifică în cartea sa Romancierul naiv și sentimental, mai exact să nu fim ,, cititorul complet naiv care citește întotdeauna un text ca pe o autobiografie sau ca pe un soi de cronică deghizată a unei experiențe trăite, indiferent cât l-ai avertiza că se află în fața unui roman” și de asemenea ,,să nu fim cititorul complet sentimental-reflexiv, care crede că orice text este un construct sau o ficțiune, indiferent de câte ori l-ai avertiza că de fapt citește cea mai sinceră autobiografie a ta”.
Trilogia Lui Teofil, roman publicat în cadrul colectiei Ego proză a editurii Polirom, în anul 2024, sudează într-o nouă așezare și impilicit o nouă lectură trei romane publicate între 2012 și 2019, reunite asftel încât să respecte cronologia personajului eponim: În urmă nu mai e nimic (2015), Arșița (2019) și Teofil și câinele de lemn (2012), romane etichetate de critica literară ca romane in nuce, prozo-poeme, povestiri dintr-o panoplie a fantasticului.
Material realizat în parteneriat cu Radio Cluj

Astăzi vă propun o lectură care pare delicată la prima vedere, dar care ascunde forță, luciditate și poezie în doze neașteptate, un volum care îmbină sensibilitatea artistică cu o luciditate tăioasă, într-un format neașteptat și provocator.
Este vorba despre „Fabule moderne” de Tatiana Țîbuleac – o autoare care a reușit să impresioneze cititori din toate colțurile lumii prin felul în care scrie despre lucrurile cele mai fragile din viață: iubirea, moartea, abandonul, memoria.

Andreea Nanu, cunoscută ca prozatoare, critic de teatru și film, a debutat în literatura română cu o tetralogie inspirată de natură : AnoTimpurile ( vol I Ziua cea mai albă( iarna)- (Eikon, 2014), vol II Numele ei era Uitare( primăvara) – ( Eikon, 2014), vol III Insula melc (vara) (Eikon,2015) și Timpul splendorii (toamna)( Eikon, 2016).
Numele ei era Uitare face parte așadar dintr-un proiect mai amplu inspirat din poetica anotimpurilor, o sinteză a vârstelor umane, filtrate prin muzică, pictură și natură, cartea stă sub semnul a două elemente esențiale : întrebarea din Prolog a copilului Dan Vineș ,, Suflet, ce înseamnă? ” și un alt element îl constituie fantasmele salvării, cum poate fi salvat sufletul unui om?

Astăzi vă propun o carte care nu se citește ușor, dar care se insinuează adânc și sincer în conștiința cititorului. Este vorba de romanul Nu mai e nimeni acasă de Sabina Yamamoto.
Numele autoarei este unul relativ nou în literatura română, dar debutul său a fost imediat remarcat de critici, atrăgând atenția prin claritate, forță narativă și profunzime emoțională. Autoarea locuiește în Japonia de mulți ani, dar rădăcinile ei sunt românești – iar romanul nu este doar o călătorie autobiografică, ci și o cartografiere subtilă a rătăcirii, a identității în tranziție, a sentimentului de dezrădăcinare.
Material realizat în parteneriat cu Radio Cluj

Această autoare discretă a debutat editorial în anul 2016 cu volumul Părăseşte-mă, carte care explorează abisul iubirii, îi urmează în 2018 volumul de nuvele Și porni Orient Expressul…, apoi romanul postpandemic Povestea oraşului pierdut, în anul 2022, cea mai recentă carte publicată fiind Tristeţea trădătorilor, în anul 2024. Toate volumele Magdei Marin au fost publicate la editura Eikon.
Material realizat în parteneriat cu Radio Cluj

Simona Antonescu este una dintre cele mai apreciate scriitoare contemporane din România, cunoscută pentru romanele sale istorice și pentru talentul de a aduce la viață personaje feminine puternice. Debutul său, Fotograful Curții Regale, a fost distins cu Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România, iar în operele sale ulterioare, precum Hanul lui Manuc și Maria Tănase. O fântână pe un drum secetos, continuă să exploreze destine memorabile ale trecutului.
Astăzi vorbim despre romanul În umbra ei, în care autoarea își îndreaptă atenția spre o poveste sensibilă despre relația mamă-fiică, o temă profundă și universală, care face ca această carte să fie o alegere ideală pentru luna martie, luna dedicată femeii.
Material realizat în parteneriat cu Radio Cluj