Echinox
26-03-2009
Săptămâna aceasta:
Interviu cu scriitorul şi editorul Mircea Petean
Dialog - scriitorul Adrian Grănescu şi prof. univ. Ilie Rad
Dialog - scriitorul Adrian Grănescu şi prof. univ. Ovidiu Mureşan
Dialog - scriitorul Adrian Grănescu şi scriitorul Ion Cristofor
Dialog - scriitorul Adrian Grănescu şi scriitorul Radu Ţuculescu
Nou!!! Dialog - scriitorul Adrian Grănescu şi scriitorul Horea Poenar, directorul revistei "Echinox"
Dialog -scriitorul Adrian Grănescu şi conf. Ştefan Damian
Mişcarea literară "Echinox" a luat fiinţă la Cluj, în anul 1968, în contextul de dezgheţ cultural şi artistic, având ca nucleu studenţii de la Facultatea de Filologie a Universităţii Babeş-Bolyai. Numarul 1 din revista Echinox apare în decembrie 1968 şi avea ca redactor-şef pe Eugen Uricaru, iar redactori şefi adjuncţi, pe Rostas Zoltan (pentru paginile maghiare) şi Petru Poanta. În redacţie, figurează, printre alţii, Olimpia Radu, Dinu Flămând, I. Maxim Danciu, Peter Motzan (pentru pagina germană); la care se adaugă curând Marian Papahagi, Adrian Popescu şi Ion Mircea. Impactul produs de numărul inaugural (amplificat prin ampla traducere din Heidegger, Ce este filosofia) determină autorităţile să impună un cadru didactic la conducerea revistei, lăsându-se, totuşi, studenţilor întemeietori libertatea opţiunii. Ion Pop, tânăr asistent la Filologie, este numit cu acordul grupului, redactor-şef, iar Eugen Uricariu devine redactor-şef adjunct.
În 1973, se formează o nouă echipă de conducere a revistei, care va alcătui "triumviratul" echinoxist intrat în istoria literară: director - Ion Pop; redactor şef - Marian Papahagi (proaspăt întors de la studii din Italia); redactor-şef - adjunct - Ion Vartic. Până în 1983, ei vor patrona promoţiile care alcătuiesc generaţia "optzecistă" a Echinoxului.
În 1983, pe fondul închiderii accentuate a atmosferei politice, conducerea revistei este schimbată, revista intrând într-un relativ con de umbră, deşi funcţia ei de şcoală literară continuă.
După 1990, studenţii redactori preiau conducerea Echinoxului, iar din 1993, direcţia revistei este încredinţată lui Stefan Borbély şi Corin Braga, care o orientează spre o formulă tematică.
În 1996, un grup de iniţiativă, format din Stefan Borbély, Corin Braga, Mircea Muthu, Marian Papahagi, Gheorghe Perian, Ion Pop şi Ion Vartic înfiinţează Fundaţia Culturală Echinox, care începând din 2001 îşi va amplifica activitatea la trei formule de apariţie; Revista Echinox, a cărei direcţie este încredinţată lui Horea Poenar, Caietele Echinox, conduse de Corin Braga şi Stefan Borbély şi un Echinox on-line, al cărui website este conceput de Cristina Varga.
Echinoxismul s-a regenerat prin conservarea orgolioasă a propriei tradiţii care a constat mereu în prioritatea valorii estetice. O schimbare radicală de paradigmă nu s-a produs nici cu afirmarea scriitorilor aparţinători de drept generaţiei '80. Exista un anume conservatorism al echinoxiştilor din toate promoţiile, locul acesta părînd impropriu revoltelor avangardiste şi experimentelor teribiliste. Nu-i vorba despre o rezistenţă la ideile inovative, ci de un soi de sensibilitate academică pe care Clujul profund o conţine generic şi care are forţa unei nisus formativus. Consecinţele ei vizibile sint livrescul, în creaţie, erudiţia, în discursul critic, şi disciplina învăţăturii, în didactica de tip universitar". (Petru Poantă, Efectul "Echinox" sau despre echilibru, Biblioteca Apostrof, 2003)